Trioxid de wolfram

Trioxid de wolfram
Nume IUPACTrioxid de wolfram
Alte denumiriTrioxid de tungsten
Oxid de wolfram (VI)
Anhidridă wolframică
Oxid wolframic
Identificare
SMILES
O=[W](=O)=O
Număr CAS1314-35-8
PubChem CID14811
Informații generale
Formulă chimicăWO3
Aspectpudră galbenă
Masă molară231,84 g/mol
Proprietăți
Densitate7,16 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire1 473 °C
Punct de fierbere1 700 °C
Solubilitateinsolubil în apă
Nelistat
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Trioxidul de wolfram, de asemenea cunoscut și ca oxid de wolfram (VI) sau anhidridă wolframică, este un compus anorganic cu formula WO3, și care conține trei atomi de oxigen și un atom de wolfram în starea de oxidare +6.

Obținere

Este obținut ca produs intermediar în procedeul de extragere al wolframului elementar din minereurile sale. [1] Minereurile de wolfram sunt tratate cu soluții alcaline pentru a produce WO3. Ulterior au loc reacții de reducere cu carbon și hidrogen gazos, care reduc trioxidul de wolfram la wolfram pur:

2 W O 3   +   3 C   2 W   +   3 C O 2 {\displaystyle \mathrm {2WO_{3}\ +\ 3C\longrightarrow \ 2W\ +\ 3CO_{2}} }
W O 3   +   3 H 2 550 850 o C   W   +   3 H 2 O {\displaystyle \mathrm {WO_{3}\ +\ 3H_{2}{\xrightarrow {550-850^{o}C}}\ W\ +\ 3H_{2}O} }

Trioxidul de wolfram mai poate fi obținut și prin alte moduri. CaWO4 (mineralul numit scheelit), reacționează cu acid clorhidric pentru a forma acidul wolframic, care se descompune în WO3 și apă la temperaturi ridicate: [1]

C a W O 4   +   2 H C l   C a C l 2   +   H 2 W O 4 {\displaystyle \mathrm {CaWO_{4}\ +\ 2HCl\longrightarrow \ CaCl_{2}\ +\ H_{2}WO_{4}} }
H 2 W O 4   H 2 O   +   W O 3 {\displaystyle \mathrm {H_{2}WO_{4}\longrightarrow \ H_{2}O\ +\ WO_{3}} }

Altă metodă de obținere este oxidarea wolframului metalic într-o atmosferă de oxigen la temperaturi mai mari de 500 °C. [2]

2 W + 3 O 2   500 o C   2 W O 3 {\displaystyle \mathrm {2W+3O_{2}\ {\xrightarrow {500^{o}C}}\ 2WO_{3}} }

Referințe

  1. ^ a b Patnaik, Pradyot (). Handbook of Inorganic Chemical Compounds. McGraw-Hill. ISBN 0-07-049439-8. Accesat în . 
  2. ^ Вольфрама оксиды // Химическая энциклопедия, п. ред. Кнунянц И. Л., т. 1. — М.: «Советская энциклопедия», 1988, pag 421 (în rusă)


v  d  m
Oxizi
Valențe variate
Tetroxid de stibiu (Sb2O4) • Oxid de cobalt (II,III) (Co3O4) • Oxid de fier (II,III) (Fe3O4) • Tetroxid de plumb (Pb3O4) • Suboxid de carbon (C3O2) • Oxid de mangan (II,III) (Mn3O4) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1
Starea de oxidare +1
Oxid de cesiu (Cs2O) • Oxid de cupru (I) (Cu2O) • Monoxid de dicarbon (C2O) • Monoxid de diclor (Cl2O) • Oxid de litiu (Li2O) • Oxid de potasiu (K2O) • Oxid de rubidiu (Rb2O) • Oxid de argint (I) (Ag2O) • Oxid de taliu (I) (Tl2O) • Oxid de sodiu (Na2O) • Apă (H2O)
Starea de oxidare +2
Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3
Oxid de aluminiu (Al2O3) • Trioxid de stibiu (Sb2O3) • Trioxid de arsen (As2O3) • Oxid de bismut (Bi2O3) • Trioxid de bor (B2O3) • Oxid de crom (III) (Cr2O3) • Trioxid de azot (N2O3) • Oxid de erbiu (III) (Er2O3) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd2O3) • Oxid de galiu (III) (Ga2O3) • Oxid de holmiu (III) (Ho2O3) • Oxid de indiu (III) (In2O3) • Oxid de fier (III) (Fe2O3) • Oxid de lantan (III) (La2O3) • Oxid de lutețiu (III) (Lu2O3) • Oxid de nichel (III) (Ni2O3) • Trioxid de fosfor (P2O3) • Oxid de promețiu (III) (Pm2O3) • Oxid de rodiu (III) (Rh2O3) • Oxid de samariu (III) (Sm2O3) • Oxid de scandiu (III) (Sc2O3) • Oxid de terbiu (III) (Tb2O3) • Oxid de taliu (III)Tl (2O3) • Oxid de tuliu (III) (Tm2O3) • Oxid de titan (III) (Ti2O3) • Oxid de volfram (III) (W2O3) • Oxid de vanadiu (III) (V2O3) • Oxid de yterbiu (Yb2O3) • Oxid de ytriu (Y2O3) • Oxid de praseodim (III) (Pr2O3)
Starea de oxidare +4
Dioxid de carbon (CO2) • Trioxid de carbon (CO3) • Oxid de ceriu (IV) (CeO2) • Dioxid de clor (ClO2) • Oxid de crom (IV) (CrO2) • Tetroxid de azot (N2O4) • Dioxid de germaniu (GeO2) • Oxid de hafniu (IV) (HfO2) • Oxid de plumb (IV) (PbO2) • Oxid de mangan (IV) (MnO2) • Dioxid de azot (NO2) • Dioxid de plutoniu (PuO2) • Oxid de rodiu (IV) (RhO2) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO2) • Dioxid de seleniu (SeO2) • Dioxid de siliciu (SiO2) • Dioxid de sulf (SO2) • Dioxid de telur (TeO2) • Dioxid de thoriu (ThO2) • Dioxid de staniu (SnO2) • Dioxid de titan (TiO2) • Oxid de wolfram (IV) (WO2) • Dioxid de uraniu (UO2) • Oxid de vanadiu (IV) (VO2) • Dioxid de zirconiu (ZrO2)
Starea de oxidare +5
• Pentoxid de stibiu (Sb2O5) • Pentoxid de arsen (As2O5) • Pentoxid de diazot (N2O5) • Pentoxid de niobiu (Nb2O5) • Pentoxid de fosfor (P2O5) • Pentoxid de tantal (Ta2O5) • Oxid de vanadiu (V) (V2O5)
Starea de oxidare +6
Trioxid de crom (CrO3) • Trioxid de molibden (MoO3) • Trioxid de reniu (ReO3) • Trioxid de seleniu (SeO3) • Trioxid de sulf (SO3) • Trioxid de telur (TeO3) • Trioxid de wolfram (WO3) • Trioxid de uraniu (UO3) • Trioxid de xenon (XeO3)
Starea de oxidare +7
Heptoxid de diclor (Cl2O7) • Oxid de mangan (VII) (Mn2O7) • Oxid de reniu (VII) (Re2O7) • Oxid de technețiu (VII) (Tc2O7)
Starea de oxidare +8
Tetroxid de osmiu (OsO4) • Tetroxid de ruteniu (RuO4) • Tetroxid de xenon (XeO4) • Tetroxid de iridiu (IrO4) • Tetroxid de hasiu (HsO4)
Altele

Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului
Categorie:Oxizi