Turcica veche
| Turcica veche | |
| Sistem de scriere | Alfabet runic turcic  |
|---|---|
| Clasificare | |
limbi nostratice
| |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | otk[1] |
| Puteți vizita Wikipedia în limba turcă veche. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Turcica veche, Turcica comună sau Turcica veche de est a fost o limbă vorbită în Asia Centrală între secolele VIII-XIII. A fost una dintre limbile-fiice ale proto-turcicii și cea mai timpurie formă atestată a limbilor turcice comune. A fost limbă de stat în al Doilea Hanat Turcic și în Hanatul Uigur.
A fost scrisă cu ajutorul a mai multor alfabete, aproape toate provenite pe calea religiei maniheene. Alfabet runic turcic reprezintă o formă de scriere proprie, adaptată caracteristicilor sale lingvistice.[2]
Fonologie
| Anterioare | Posterioare | |||
|---|---|---|---|---|
| Nerotunjite | Rotunjite | Nerotunjite | Rotunjite | |
| Vocală închisă | i | y | ɯ | u |
| Mijlocie | e | ø | o | |
| Deschisă | ɑ | |||
Note
Bibliografie
- Erdal, M; A grammar of Old Turkic, Leiden, Brill Publishers, 2004.
