Theodor Aman

Theodor Aman
Date personale
Nume la naștere	Theodor Aman
Născut	20 martie 1831[1][2][3][4] Câmpulung, Muscel, România[5][6]
Decedat	19 august 1891 (60 de ani)[7][1][3][6] București, România[8][6]
Înmormântat	Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău
Părinți	Dimitrie Dimo Despina (Pepica)
Frați și surori	Alexandru Aman
Cetățenie	România
Etnie	armean
Ocupație	pictor fotograf sculptor artist grafic[*]​
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Colegiul Național Carol I din Craiova, Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Pregătire	Constantin Lecca, Carol Wallenstein de Vella, Michel Martin Drolling, François-Édouard Picot
Profesor pentru	Ipolit Strâmbescu, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Ștefan Luchian, Constantin Artachino, George Demetrescu Mirea, Sava Henția, Oscar Obedeanu, Dimitrie Serafim, Alexandru Satmari
Mișcare artistică	neoclasicism, romantism, academism, realism
Membru post-mortem al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text

Theodor Aman (n. 20 martie 1831, Câmpulung, Muscel, România – d. 19 august 1891, București, România) a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

Tot el a fost și inițiatorul primelor saloane de artă care au purtat denumirea de Expoziția Artiștilor în Viață, cu începere din anul 1865^[9].

Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.^[10]

Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București. Investirea s-a făcut prin decretul nr. 1272^[11].

Biografie

Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Mihali Dimo^[12] (poreclit Aman, care în traducere înseamnă iertare) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean^[13], care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar^[14] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.^[15] Mama sa era de origine greacă^[12], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.

Părinții viitorului artist, originari din Craiova, s-au stabilit pentru puțin timp la Câmpulung Muscel din cauza condițiilor vitrege (prezența rușilor și izbucnirea unei epidemii de ciumă). Theodor s-a născut în cartierul Tabaci în locuința unui condicar pe nume Ilie Vlădoianu^[16].

Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitar^[17][18] de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.^[19] Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.

Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869^[20] în stil pompeian, era în acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.^[21] Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.”^[22]

Studii

Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein^[23]. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.^[24]

Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864).

Cariera

Din punctul de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848. Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și la Craiova).

Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis.

Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie 1891 – în cel al Picot.

Opera

• Dezrobirea țiganilor (1848)
• Petrecere cu lăutari, (1879-1890)
• Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852
• Bătălia de la Oltenița, 1854
• Bătălia de la Alma, 1855
• Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859
• Unirea principatelor, 1859
• Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864
• Ion Heliade Rădulescu (1869)
• Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872
• Carol I (1874)
• Tudor Vladimirescu, 1874-1876
• Cezar Bolliac (1876)
• Pe o bancă în Cișmigiu (1879)
• Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
• Hora de la Aninoasa, 1890
• Peisaj cu barca pe lac
• Stradă în Sinaia
• Portul Constanța
• Petrecere în familie
• Canoniera în portul Constanța
• În parc

Fotogalerie

• 
  Coș cu fructe
• 
  Jardin du Luxembourg
• 
  Cântăreața cu lăuta
• 
  Peisaj cu râu și copaci
• 
  Vas cu flori
• 
  Portul Constanța
• 
  Flori
• 
  Țiganca^[25]
• 
  Dominoul verde - 1883^[26]
• 
  Garofițe

Cinstirea lui Theodor Aman

• În casa din București, în care a locuit pictorul, a fost amenajat Muzeul Theodor Aman.
• Unele străzi din București, Câmpulung Muscel, Bacău, Baia Mare, Craiova, Ploiești, Timișoara, Constanța, Brăila, Sinaia poartă numele pictorului.

Filatelie

La sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 8,10 lei care îl reprezintă pe Theodor Aman.

Medalistică

Pentru sărbătorirea a 150 de ani de la înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase, la 12 mai 2014, Banca Națională a României a pus în circulație, în intenția colecționarilor, un set de monetărie care cuprinde monedele românești aflate în prezent în circulație și monedele comemorative cu valori nominale de 50 de bani (Aurel Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab și Vladislav I Vlaicu), precum și o medalie de argint cu titlul de 800‰.^[27] Medalia este rotundă, are diametrul de 28 mm și o greutate de 15,5 grame; are cantul neted și a fost emisă de calitate proof.^[28] Au fost emise 500 de seturi de monetărie, cu acest prilej.^[29]

• Pe aversul medaliei au fost gravate portretul lui Theodor Aman, numele pictorului, edificiul Universității Naționale de Artă, iar, circular, textul: BUCURESTI și UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTA.^[29]
• Pe reversul medaliei este gravată imaginea medaliei realizate pornind de la un proiect al lui Theodor Aman.^[29]

Expoziții

Expoziții personale:

• 1883 - Sala Stavropoleos, București;
• 1890 - Băile Eforie, Constanța;
• 1892 - Ateneul Român, București;
• 1991 - Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
• 1993 - Theodor Aman - gravor, Muzeul Național de Artă, București;
• 2011 - Theodor Aman - Pictor și gravor, Muzeul Național Cotroceni, București, 2011.

Expoziții de grup:

• 1865, 1868, 1870, 1872, 1874, 1881 - Expoziția artiștilor în viață, București;
• 1873 - Expoziția Societății Amicii Bellelor Arte, București;
• 1888 - Expoziția de Belle Arte, Ateneul Român, București.^[30]

Note

Bibliografie

• Maeștrii Picturii Românești în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române (Texte scrise de Ionel Jianu și Ion Frunzetti), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953.
• Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, p. 28.
• Constantin Istrati, Theodor Aman, București, 1904.
• Adrian-Silvan Ionescu, Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea, București, 2008.
• Centenar Theodor Aman, București, 1991 (catalog).
• Alexandru Tzigara-Samurcaș, Catalogul Muzeului Aman, București, 1908.
• Mariana Vida, Theodor Aman - Gravor, 1993 (catalog).
• Mariana Vida, Repertoriul graficii românești din secolul al XIX-lea (catalog), vol. I, Editura Muzeul Național de artă al României, București, 1974.
• Simona Nagîț. Dicționar al artelor frumoase din Argeș și Muscel sec.XVII-XXI. Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2022

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Theodor Aman

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – A
• Theodor Aman la ICI (link intrerupt) (link nou) Arhivat în 26 aprilie 2015, la Wayback Machine.
• Theodor Aman - compendium
• Aman, între conștiința istorică și hedonism, 6 aprilie 2011, Adrian Silvan Ionescu, Ziarul de Duminică
• Valori ale culturii naționale: Theodor Aman - 118 ani de la moarte, 19 august 2009, Amos News
• Pictorul care a copilărit în curtea bisericii Arhivat în 15 mai 2015, la Wayback Machine., 6 ianuarie 2010, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina