Stilul neobizantin
Stilul neobizantin, derivat din stilul bizantin, a fost legat inițial de arhitectura religioasă, dar maniera s-a extins ulterior și la clădiri laice.[1]
Caracteristicile principale ale bisericilor neobizantine sunt planul în cruce (cruce greacă înscrisă, cu turla pe naos[2]), forma de dom datorată dimensiunilor, fațadele în asize alternante, arce semicirculare, coloane, decor ceramic.[1]
Stilul neobizantin este răspândit în multe țări ale lumii (Belarus, Belgia, Canada, Cehia, Franța, Georgia, Grecia, Țările de Jos, Polonia, Rusia, Spania, Ucraina, Statele Unite ale Americii ș.a.)
Pentru statele din centrul și estul Europei, neobizantinul a devenit o parte a arhitecturii naționale, fiind regăsit în Serbia, Bulgaria, România și, sporadic, în Grecia.[1]
Note
- ^ a b c A existat un neobizantinism european?
- ^ „Barbu, Matei - Biserica de la Universitatea de Științe Agricole a Banatului (Timișoara Nord) cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
Materiale media legate de Arhitectura neobizantină la Wikimedia Commons
 | Acest articol din domeniul arhitecturii este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |
