Piridină

Denumiri
Piridină



Alte denumiri	Azabenzol; Azină
Identificare
SMILES C1=CC=NC=C1^[1]
Număr CAS	110-86-1
ChEMBL	CHEMBL266158
PubChem CID	1049
Informații generale
Formulă chimică	C₅H₅N
Aspect	incolor, cu miros neplăcut
Masă molară	79 u.a.m.^[1]
Proprietăți
Densitate	0,982 g/cm³
Starea de agregare	lichidă
Punct de topire	-42 °C
Punct de fierbere	115 °C
Solubilitate	bună în apă, etanol, eter, acetonă, uleiuri
Presiune de vapori	16 mm Hg^[2]
Viscozitate	dinamică 1 poiseuille

NFPA 704
3 3 0 -
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Piridina (denumire IUPAC sistematică: azabenzen; denumită și azină) este un compus heterociclic ce conține un nucleu format din șase atomi, dintre care unul este de azot, având formula chimică C₅H₅N. Denumirea de azabenzen provine de la faptul că poate fi considerat ca un analog de benzen în care a fost înlocuită o grupare C-H cu un atom de azot.

Este un compus lichid, incolor. Face parte din structura multor compuși chimici importanți, precum produse farmaceutice, vitamine (niacină), etc. În trecut era obținută din gudronul de cărbune, iar în prezent se sintetizează la nivel industrial aproximativ 20.000 de tone într-un an.^[3]

Istoric

Nomenclatură

Obținere

Proprietăți

Reacții chimice

Piridina permite ușor introducerea grupei amino la nucleul aromatic prin încălzire cu amidură de sodiu la 110⁰C, rezultând aminopiridinele: 2-aminopiridină și în cantități mici 4-aminopiridină și 2,6-diaminopiridină. 2,6-Diaminopiridina devine produsul principal al reacției la 170⁰C și cu un ușor exces de amidură^[4].

Utilizări

Piridina este utilizată ca și bază (alcal) în diferite sinteze de medicamente și pesticide din chimia organică sau ca solvent și la denaturarea etanolului.

Siguranță

Note

^ ^a ^b „piridină”, PYRIDINE (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016
^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0541.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Shimizu, S.; Watanabe, N.; Kataoka, T.; Shoji, T.; Abe, N.; Morishita, S.; Ichimura, H. (2005), „Pyridine and Pyridine Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a22_399
^ Nenitescu, p.686-687