Neil Lennon

Neil Lennon
Informații generale
Data nașterii (52 de ani)[1][2]
Locul nașterii Lurgan, Irlanda de Nord, Regatul Unit
Înălțime 175 cm
Greutate 73 kg
Post mijlocaș
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1986-1987  Glenavon FC 2 (1)
1987-1990  Manchester City 1 (0)
1990-1996  Crewe 147 (15)
1996-2000  Leicester 170 (6)
2000-2007  Celtic 214 (3)
2007-2008  Nottingham Forest 18 (0)
2008  Wycombe Wanderers F.C.⁠(d) 9 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1990-1994  Irlanda de Nord U21[*]​ 2 (0)
1990  Irlanda de Nord U23[*]​ 2 (0)
1994-2002  Irlanda de Nord 40 (2)
1994  Irlanda de Nord[*]​ 1 (0)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
2010-2014  Celtic
2014-2016  Bolton
2016-2019  Hibernian
2019-2021  Celtic
2022  Omonia
2024-  Rapid
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Neil Francis Lennon (n. , Lurgan, Irlanda de Nord, Regatul Unit) este un fotbalist britanic retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș la echipe ca Celtic, Crewe și Leicester. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru Irlanda de Nord U21⁠(d), Irlanda de Nord U23⁠(d), Irlanda de Nord⁠(d) și Irlanda de Nord. După încheierea carierei, a devenit antrenor, și antrenează FC Rapid București.

Cariera de jucător

Prima sa echipă a fost Manchester City FC, pentru care a jucat până în 1990. Ulterior, a evoluat la Crewe Alexandra și Leicester City. În 2000 s-a alăturat lui Celtic FC pentru care a jucat peste 200 de meciuri și a devenit căpitan al echipei în 2005. A jucat de 39 de ori pentru echipa națională a Irlandei de Nord, marcând două goluri.

Lennon s-a retras din echipa națională în 2002, după ce Ulster Loyalist Force l-a amenințat cu moartea pentru că a vrut să joace un meci pentru „United Ireland”.

Lennon a respins o ofertă de la Leicester City de a fi jucător-manager pentru că a spus că vrea să mai câștige un titlu cu Celtic. Și Crystal Palace l-a dorit, dar Celtic a anunțat că a semnat un nou contract pe un an. În august 2006, Roy Keane, managerul lui Sunderland FC, i-a făcut o ofertă, dar a fost respinsă.

După șapte sezoane la Celtic, Lennon a semnat în vara lui 2007 pentru un alt club istoric din fotbalul britanic, Nottingham Forest. Mijlocașul veteran a jucat un sezon cu opțiunea unui altul la echipa care juca în League One, În 2008 a ajuns la Wycombe Wanderers de la care s-a retras.

Cariera de antrenor

A fost numit antrenor interimar la Celtic în 25 martie 2010, câștigând toate meciurile rămase în campionat. Astfel, la 9 iunie, a devenit antrenor permanent al echipei. A obținut victorii în primele opt etape ale sezonului, seria încheindu-se cu o înfrângere acasă contra rivalei Rangers FC. Celtic a luptat pentru titlul de campioană în acel sezon, fiind depășită de Rangers cu un singur punct. Dar a câștigat Cupa Scoției, 3-0 în finala cu Motherwell. În sezonul 2011-12, Celtic a devenit campioană, iar în stagiunea următoare a ajuns în grupele Ligii Campionilor unde a câștigat un meci contra echipei FC Barcelona, la o zi după ce clubul a sărbătorit împlinirea a 125 de ani de activitate. Pe 21 aprilie 2013, Celtic cucerea al doilea titlu consecutiv de campioană, în cele din urmă făcând tripla, după ce a obținut Cupa Ligii și Cupa Scoției. După al treilea titlu consecutiv de campion Lennon a anunțat la 22 mai 2014 că părăsește pe Celtic.

Pe 12 octombrie 2014 a semnat un contract pentru patru ani cu Bolton Wanderers, echipă aflată în coada clasamentului din liga secundă engleză (Championship). În primele trei luni, Bolton a urcat până pe locul 14. Finalul de sezon nu a fost la fel de bun, cu o singură victorie în 11 etape, dar echipa a evitat retrogradarea, încheind pe 18. După o evoluție modestă în sezonul următor, Lennon a părăsit echipa la 15 martie 2016.

În iunie 2016, Lennon a revenit în Scoția, la Hibernian, echipă aflată în liga secundă. A câștigat cu „Hibees” titlul în Scottish Championship, revenind în Premiership după o absență de trei ani. În sezonul 2017-18, Hibs au ocupat locul 4, calificându-se pentru Europa League. În ianuarie 2019, după un conflict cu angajați ai clubului, Lennon a fost suspendat, apoi și-a reziliat contractul de comun acord.

După doar o lună, Lennon a revenit la Celtic Glasgow, în urma plecării lui Brendan Rodgers la Leicester City. A ajutat clubul să înregistreze o nouă triplă, apoi a câștigat din nou toate trofeele în sezonul 2019-2020, unul marcat de pandemia de Covid-19. Sezonul următor a venit însă cu rezultate slabe, iar în urma protestului suporterilor, Lennon a părăsit clubul la 24 februarie 2021.

Pe 8 martie 2022, Lennon a fost numit antrenor la AC Omonia, iar pe 25 mai a obținut primul trofeu, Cupa Ciprului, după o victorie în finala cu Ethnikos Achna. A adus calificarea echipei în grupele Ligii Europa în sezonul următor, dar din cauza rezultatelor dezamăgitoare în campionat, a fost demis la 18 octombrie.

Rapid București

Pe 20 mai 2024, Lennon a fost prezentat oficial ca antrenor principal al clubului FC Rapid București din Liga I, alăturându-se echipei române pe o contract de doi ani.[3]

Note

  1. ^ a b Neil Lennon, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ a b NEIL LENNON, Base de Datos del Fútbol Argentino 
  3. ^ „Neil Lennon este noul antrenor principal al Rapidului”. FC Rapid București. . Accesat în . 

Legături externe

  • Neil Lennon la Soccerbase Modificați la Wikidata
  • Biografia la Neil Lennon la Northern Ireland Football Greats


v • d • m
Antrenorii echipei Rapid București

Himer (1923-25) • Wana (1931-32) • Krüger (1932-34) • Huniade (1934) • Krüger (1934-35) • Wana (1935) • Konrád (1936–37) • Auer (1937–39) • Schaffer (1939–40) • Auer (1940–41) • Barátky (1941–45) • Wetzer II (1945) • Lengheriu (1946) • Braun-Bogdan (1946–47) • Rónay (1947) • Moldoveanu (1948) • Steinbach (1948–52) • Lengheriu (1953) • Ghiurițan (1953–54) • Rónay (1954–59) • Ghiurițan (1959–60) • Mihăilescu (1960–62) • Roșculeț (1962–63) • Stănculescu (1963) • Stănescu (1963–68) • Bărbulescu (1968–71) • Marian (1971–72) • Macri (1973) • Urecheatu (1974) • Motroc (1975–77) • Marian (1977–78) • Lupescu (1978–80) • Ionescu (1980–81) • Kraus (1981) • Stănescu (1982–84) • Stănculescu (1984) • Kraus (1985) • Lupescu (1985–86) • Codreanu (1986) • Cernăianu (1986–87) • Kraus (1987) • Dumitru (1987–88) • Greavu (1988) • Pop (1988–90) • Cosmoc (1990–91) • Constantin (1991–92) • Rădulescu (1992–93) • Pușcaș (1993) • Hizo (1993–95) • Cârțu (1995) • Rădulescu (1995–96) • Dumitru (1996–97) • Manea (1997) • M. Lucescu (1997–98) • M. Lucescu (1999–2000) • Iordănescu (2000) • Rednic (2000–01) • Hizo (2001–02) • Rednic (2002–03) • Petrescu (2003–04) • Hizo (2004) • R. Lucescu (2004–07) • Bergodi (2007) • Rednic (2007–08) • Rada (2008) • Peseiro (2008) • Hizo (2009) • Rada (2009) • Manea (2009–10) • Andone (2010) • Șumudică (2010–11) • Rada (2011) • R. Lucescu (2011–12) • Sabău (2012) • Rada (2012–13) • Tăbârcă (2013) • V. Moldovan (2013–14) • Ganea (2014) • Rada (2014) • Pustai (2015) • Bergodi (2015) • Marin (2015) • Alexa (2015–16) • Vacant (2016–17) • Schumacher (2017–18) • Pancu (2018–20) • Alexa (2020) • Iencsi (2020) • Grigore (2020–21) • Iosif (2021–22) • Mutu (2022–23) • Bergodi (2023–24) • Lennon (2024–)

Control de autoritate