Marie Lloyd
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Marie Lloyd (născută sub numele de Matilda Alice Victoria Wood)(n. 12 februarie 1870 – d. 7 octombrie 1922) a fost o cântăreață engleză de music-hall, actriță de comedie și de teatru la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. A fost recunoscută pentru prestația excepțională a cântecelor "The Boy I Love is Up in the Gallery", "My Old Man (Said Follow the Van)" și "Oh Mr Porter What Shall I Do". A primit atât critici cât și aprecieri pentru obiceiul ei de a folosi aluzia și expresia echivocă în timpul concertelor sale și s-a bucurat de o carieră lungă și prosperă, de-a lungul căreia a fost numită “Regina muzicii de cameră”.
Biografie
Născută în Londra, ea a fost prezentată de către tatăl său la Hanul Eagle din Hoxton. În 1884, și-a făcut debutul profesional ca Bella Delmere, înainte să-și schimbe numele de scenă în Marie Lloyd, în anul următor. În 1885, a avut mare succes cu propria piesă "The Boy I Love is Up in the Gallery", și adeseori reușea să aducă mai multă lume decât biletele care erau puse în vânzare, la prestigiosul teatru West End din Londra. În 1891, a fost recrutată de impresarul Augustus Harris ca să facă parte din spectacularul Teatru Royal și să joace de Crăciun în pantomima Humpty Dumpty la Drury Lane. A jucat în alte două producții ale teatrului între care Little Bo Peep (1892) și Robinson Crusoe (1893). Pe la mijlocul anilor 1890 Lloyd a avut adeseori neînțelegeri cu cenzorii teatrului din cauza conținutului cântecelor ei.
Între 1894 și 1900, a devenit un succes internațional când a făcut înconjorul Franței, Americii, Australiei și Belgiei cu actul ei solo de muzică de cameră. În 1907, ea a ajutat alți interpreți în timpul războiului împotriva muzicii de cameră și a luat parte la demonstrațiile din afara teatrelor, protestând pentru un salariu mai bun și condiții adecvate interpreților. De-a lungul primului Război Mondial, alături de mulți alți artiști de muzică de cameră, ea a susținut recrutarea în forțele armate pentru a contribui la efortul războiului și pentru a ridica moralul celor din spitale și instituții industriale prin vizitarea acestora. În 1915, ea a interpretat singurul său cântec de război "Now You've Got your Khaki On", care a devenit unul dintre cântecele favorite ale trupelor din prima linie.
Lloyd a avut o viață privată tulburată și adeseori a fost subiectul principal al presei: a fost căsătorită de trei ori, a divorțat de două ori și de multe ori depunea mărturie împotriva a doi dintre soții ei, pe care îi acuza că ar fi abuzat-o fizic. Mai târziu, era încă căutată în sălile de muzică și a avut parte de un succes îndepărtat în 1919 cu renumita performanță "My Old Man (Said Follow the Van)", care a câștigat o audiență lărgită. Ascunsă de ochii lumii, a suferit o criză de tuse și a devenit dependentă de alcool, lucruri care i-au impus restricții în cariera anilor 1920. În 1922, a avut ultima prestație pe scena teatrului Alhambra din Londra, de-a lungul căreia s-a îmbolnăvit și mai grav. A murit după câteva zile, la vârsta de 52 de ani.
Note
Legături externe
 | Portal Biografie |
 | Portal Teatru muzical |
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marie Lloyd
- Songs from Marie Lloyd, la Internet Archive.
- "From the archive: The death of Marie Lloyd", The Guardian (online).
- Images of Marie Lloyd la National Portrait Gallery.
- Marie Lloyd biography la Victoria & Albert Museum.
- Queen of the Music Halls de W. J. MacQueen-Pope la Internet Archive.
