Limba siciliană

Limba siciliană Sicilianu
Număr de vorbitori	4.700.000
Sistem de scriere	alfabetul latin
Clasificare
limbi indo-europene limbi italice limbi romanice Italo-Romance⁠(d) Limba siciliană
Statut oficial și codificare
ISO 639-2	scn[1]
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	scn[1]
Răspândire în lume
Puteți vizita Wikipedia în Limba siciliană.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba siciliană este o limbă romanică vorbită în regiunea italiană Sicilia precum și în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii și Canada.

Introducere

Considerată limbă de către autonomiștii sicilieni, însă în mediile științifice considerată dialect aparținând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).

De interes special sunt și graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Mult influențat de cultura galormană și de italiana literară.

Subdialecte:

• sicilian occidental: Palermo, Trapani, Marsala, Agrigento
• sicilian central: dialect galo-sicilian
• sicilian sud-oriental: Sicilia sud-estică, provincia Ragusa
• sicilian oriental: Catania, Siracusa
• siciliana messineză: Messina
• sicilian insulară: Eolie etc.

Are multe puncte comune și cu limba română studiate intens de lingviști (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)

Un loc important îl are și argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălișteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la ușă eufemism pentru codificarea verbală).

U Baccagghiu are niște forme lexicale surprinzătoare și de o finețe caracteristică meridionalismului:

• Attufari - a trage cu arma - sparare
• Attufatu - înarmat - armato
• Crucifissu - mic pumnal în formă de cruce
• Iranza - durere
• Luttu - pâine
• Minula - femeie amantă

Descriere și specificități

Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

v • d • m Limbi indo-europene Limbi indo-iraniene assameză • avestică • bactriană • beluciană • bengaleză • kașmiriană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • osețiană • pali • pamiriană • paștună • persană • punjabă • romani • saka • sanscrită • sarmată • scițiană • sindhi • singaleză • șumaști • tadjică • urdu • zazaki Limbi italice aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană (valenciană) • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscă • franceză • friulană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscă • piemonteză • portugheză • retoromană • română • sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • siciliană • spaniolă • umbriană • valonă • venetă Limbi slave belarusă • bosniacă • bulgară • cașubiană • cehă • cnaanică • croată • interslavă • macedoneană • muntenegreană • polabă • poloneză • pomeraniană • rusă • sârbă • sileziană • slavă veche • slavonă • slovacă • slovenă (limba prekmură, limba resiană) • slovinciană • sorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană Limbi baltice curoniană • jatviană • seloniană • zemgaliană • letonă • lituaniană • prusacă veche Limbi celtice bretonă • celtiberică • cornică • cumbrică • galațiană • galeză • galică • irlandeză • lepontină • manx • norică • pictică • scoțiană Limbi germanice afrikaans • burgundă • daneză • engleză • engleză veche (anglosaxonă) • feroeză • frizonă • gepidă • germană • luxemburgheză• gotă • gotă crimeană • idiș • islandeză • longobardă • nordică veche • norvegiană (nynorsk, bokmål) • neerlandeză • saxonă veche • suedeză • vandalică Limbi anatoliene cariană • hitită • liciană • lidiană • luviană • miliană • palaică • pisidiană • sidetică Altele albaneză • armeană • greacă nouă • greacă veche • limbile toharice Categorisire incertă dacă • frigiană • iliră • macedoneană veche • tracă Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.