Clorură de mercur (I)

Clorură de mercur (I)
Identificare
SMILES
Cl[Hg].Cl[Hg][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS10112-91-1
PubChem CID9912662, 6093262, 74765561 24956, 9912662, 6093262, 74765561
Formulă chimicăCl₂Hg₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară472 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire543 °C[3]  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Clorură de mercur (I), denumită și clorură mercuroasă sau calomel (ca atare, cât și sub forma mineralului cu același nume)[4] este un compus anorganic, o sare a acidului clorhidric cu mercurul, cu formula chimică Hg2Cl2. Este un compus alb sau alb-gălbui, inodor și solid. Este un component al electrozilor de referință utilizați în electrochimie.[5][6]

Obținere

Clorura mercuroasă se obține în urma reacției dintre mercurul metalic și clorura mercurică:

Hg + HgCl 2 ⟶ Hg 2 Cl 2 {\displaystyle {\ce {Hg + HgCl2 -> Hg2Cl2}}}

Mai poate fi preparată în urma unor reacții de metateză ce au loc între diverse surse de ion clorură (clorură de sodiu, acid clorhidric, etc) și o soluție apoasă de azotat de mercur (I):

2 HCl + Hg 2 ( NO 3 ) 2 ⟶ Hg 2 Cl 2 + 2 HNO 3 {\displaystyle {\ce {2HCl + Hg2(NO3)2 -> Hg2Cl2 + 2HNO3}}}

Proprietăți chimice

Amoniacul induce disproporționarea Hg2Cl2:[7]

Hg 2 Cl 2 + 2 NH 3 ⟶ Hg + Hg ( NH 2 ) Cl + NH 4 Cl {\displaystyle {\ce {Hg2Cl2 + 2NH3 -> Hg + Hg(NH2)Cl + NH4Cl}}}

Note

  1. ^ a b „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Calomel”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press. 
  5. ^ Housecroft, C. E.; Sharpe, A. G. (2004). Inorganic Chemistry (ed. 2). Prentice Hall. pp. 696–697. ISBN 978-0-13-039913-7.
  6. ^ Skoog, Douglas A.; Holler, F. James; Nieman, Timothy A. (). Principles of Instrumental Analysis (ed. 5). Saunders College Pub. pp. 253–271. ISBN 978-0-03-002078-0. 
  7. ^ „Characteristic Reactions of Mercury Ions (Hg²⁺ and Hg₂²⁺)”, Chemistry LibreTexts, , accesat în  

Vezi și

  • Clorură de mercur (II)


v • d • m
Cloruri
Anorganice
HCl • LiCl • BeCl2 • BCl3 • CCl4 • NCl3 • NaCl • MgCl2 • AlCl3 • SiCl4 • PCl5 • PCl3 • SCl4 • Cl2 • KCl • CaCl2 • ScCl3 • S2Cl2 • TiCl2 • TiCl3 • TiCl4 • VCl2 • VCl3 • VCl4 • CrCl2 • CrCl3 • CrCl4 • MnCl2 • FeCl2 • FeCl3 • CoCl2 • NiCl2 • CuCl • CuCl2 • ZnCl2 • GaCl3 • GeCl2 • GeCl4 • AsCl3 • AsCl5 • Se2Cl2 • SeCl4 • BrCl • RbCl • SrCl2 • YCl3 • ZrCl3 • ZrCl4 • NbCl4 • NbCl5 • MoCl3 • MoCl4 • MoCl5 • TcCl4 • RuCl3 • RhCl3 • PdCl2 • AgCl • CdCl2 • InCl3 • SnCl2 • SnCl4 • SbCl3 • SbCl5 • TeCl4 • Te3Cl2 • ICl • ICl3 • XeCl2 • CsCl • BaCl2 • HfCl4 • TaCl5 • WCl5 • WCl6 • ReCl3 • ReCl5 • OsCl4 • IrCl3 • PtCl2 • PtCl4 • Au4Cl8 • AuCl • AuCl3 • Hg2Cl2 • HgCl2 • TlCl • PbCl2 • BiCl3 • PoCl2 • RaCl2 • LaCl3 • CeCl3 • PrCl3 • NdCl3 • SmCl2 • SmCl3 • EuCl3 • GdCl • TbCl3 • DyCl3 • HoCl3 • ErCl3 • TmCl3 • YbCl2 • YbCl3 • LuCl3 • ThCl4 • UCl3 • UCl4 • PuCl3 • AmCl3 • POCl3
Organice
CH2Cl2 • C2H5Cl • C6H5CH2Cl • C6H5CHCl2
Vezi și: Listă de cloruri • {{ciot-cloruri}} • Categorie:Cloruri