Absolutism

Monarhie
Parte dintr-o serie de articole despre

Concepte centrale Monarh Monarhism Drept divin Mandatul ceresc
Tipuri Absolută Compozită Constituțională Diarhie Dualistă Electivă Emirat Ereditară Federală Non-suverană Populară Regență Tetrarhie Universală
Istorie Nașterea Imperiului Roman Magna Carta Întemeierea Imperiului Otoman Revoluția glorioasă Revoluția franceză Trienio Liberal Primul Imperiu Francez Războaiele liberale Al Doilea Imperiu Francez Unificarea Italiei Restaurația Meiji Unificarea Germaniei Revoluția din 5 octombrie 1910 Proclamarea Republicii Brazilia Revoluția Xinhai Revoluția Rusă Revoluția siameză din 1932 Proclamarea Republicii Italiene Tranziția spaniolă către democrație Revoluția Iraniană Cambodgia modernă Războiul civil din Nepal
Subiecte conexe Aristocrație Autocrație Conservatorism Familie regală Legitimism Număr bizantin Oligarhie Primogenitură Regalism Rege filosof Regicid Republică încoronată Thomas Hobbes Ultraregalist
Portal politică
v d m

Parte a seriei Politică

Forme de guvernământ

Structura de putere

Separatism
Stat asociat Dominion Căpetenie
Federalism
Federație Confederație Devoluție
Integrare
Imperiu Hegemonie Stat unitar
Diviziune administrativă

Sursa de putere

Democrație puterea celor mulți
Directă Reprezentativă Semi altele
Oligarhie puterea celor puțini
Aristocrație Juntă militară Plutocrație Stratocrație Timocrație Teocrație Particrație Tehnocrație
Autocrație puterea unuia
Despotism Democrație parțială Semi-democrație Dictatură
Hibridă
Anocrație

Ideologia puterii

Monarhie vs. Republică ideologii social-politice
Absolută Constituțională Directorial Legalism Parlamentară Semi-prezidențială Prezidențial
Autoritarism vs. Libertarianism ideologii socio-economice
Capitalism Colonialism Comunism Distributism Feudalism Socialism
Anarhism vs. Etatism ideologii ale libertății civile
Anarhism Minarhism Totalitarism
Mondial vs. Local ideologii geo-culturale
Central Oraș-stat Unitate națională Mondial

portal Politică

Absolutismul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat^[1], poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat.

Origini

Termenul de absolutism a apărut în perioada de sfârșit al sec. al XVIII-lea și prima jumătate a sec. al XIX-lea, în momentul în care fenomenul respectiv dispărea odată cu Revoluția franceză. Cuvântul dorea să sublinieze aspectele negative ale puterii monarhice nelimitate. Mai dificilă este identificarea originilor regimurilor absolutiste, ale căror anticipări ar trebui depistate în sec. al XIII-lea și al XV-lea. Perioada definitorie a absolutismului trebuie plasată între sec. al XVI-lea și al XVIII-lea, o dată cu dezvoltarea marilor monarhii naționale din Europa (cu toate că existau uneori diferențe importante între absolutismul francez, englez și german).

Absolutismul - criză intelectuală și morală

Absolutismul a apărut ca răspuns la o criză intelectuală și morală. Înflorirea intelectuală în perioada Renașterii, a Reformei Protestante, precum și a Revoluției Științifice a schimbat concepția lumii feudale, provocând crize de legitimare a autorității, care a contribuit la instabilitatea politică și favorizarea războaielor. Absolutismul a fost drept reacție, care a pus sub semnul întrebării ordinea politică feudală, afirmând necesitatea unei autorități suverane centralizate de origine divină.^[2]

Definire

Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor feudale și de transformare a stărilor orășenești mijlocii în clasa burgheziei moderne. În general, absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime și folosindu-se de puterea economică a burgheziei în dezvoltare urmărește slăbirea aristocrației feudale în scopul creării unei puteri centralizate autoritare prin lichidarea stării de destrămare feudală și a luptelor nobiliare interne.

Exemple

Absolutismul apare în cele mai multe țări europene la sfârșitul secolului al XV-lea, ajungând să cunoască formele sale clasice în timpul Elisabetei Tudor (Dinastia Tudor (1558 - 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715) Dinastia Bourbon, Petru I cel Mare (1682 - 1725) Dinastia Romanov, ș.a.m.d..

Absolutismul monarhic va fi înlăturat în apusul Europei prin revoluțiile burgheze din Țările de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franța (secolul XVIII). În centrul și estul Europei, absolutismul se va menține îmbrăcând forma absolutismului luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi în timp și existența monarhiei absolutiste, dar și a formelor feudale.

În Țările române, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, între 1730 - 1769, în cele 10 domnii, a întărit puterea domnească printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative și judecătorești.

Vezi și

Monarhii absolute contemporane

Lista statelor care în 2014 erau monarhii absolute,

Note, referințe

^ „dexonline”, Dexonline.ro, accesat în 12 martie 2019
^ Peter H. Wilson, Absolutism in central Europe, Coll. « Historical connections », London ; New York : Routledge, 2000